„Cu voia lui Allah, fiecare îşi va primi partea”, spune unul dintre bărbaţi în faţa camerei. „În numele lui Allah, de-abia aştept să pun mâna pe o fată”, spune altul. „Astăzi are loc târgul de sclave sexuale, aşa cum a fost decretat”, afirmă un al treilea care adaugă: „Unde mi-e fata yazidi?”. Filmuleţul, unul dintre miile filmate şi difuzate de către combatanţii Statului Islamic, a cunoscut o oarecare notorietate luna trecută deoarece arată, fără tabuuri, comportamentul jihadiştilor faţă de aceste femei – majoritatea din minoritatea yazidi, şi soarta pe care o au după ce cad în mâinile combatanţilor ISIS. Din filmare nu transpare nicio îndoială sau vreo remuşcare, dimpotrivă, aceştia sunt de părere că este dreptul lor să le folosească în scopuri sexuale şi, dacă doresc, să le comercializeze mai departe.
Revista oficială a Statului Islamic, Daqib, explică într-unul dintre numerele ale sale: „După capturarea lor, femeile şi copii yazidi au fost repartizaţi conform ‘sharia’ (legea islamică) între luptătorii care au luat parte la operaţiunile din Sinyar. Apoi, o cincime din sclavi a fost transferată autorităţilor Statului Islamic pentru a fi repartizată drept ‘khum’ (pradă de război)”.
Afacerea de vânzare-cumpărare de femei reprezintă, din păcate, o realitate crudă şi de neclintit. Liderii organizaţiei au ajuns la un asemenea nivel încât au emis o listă oficială de preţuri în funcţie de vârstă – cu cât femeia este mai tânără, cu atât este mai scumpă. Tarifele oscilează între 50,000 de dinari irakieni (circa 34 de euro) pentru femeile de peste 40 de ani şi până la 200,000 de dinari (circa 135 de euro) pentru fetele mai mici de 9 ani.
Întrebări şi răspunsuri cu privire la capturarea creştinilor şi evreilor
Această practică de comercializare a femeilor a stârnit o oarecare nelinişte nu numai în cadrul denigratorilor Statului Islamic, ci şi printre susţinătorii săi, care puneau la îndoială legitimitatea acestei acţiuni. Din această cauză, grupul a publicat un „ghid” care are ca scop rezolvarea tuturor problemelor şi îndoielilor simpatizanţilor săi. Documentul, numit ‘Su’al wa-Jawab fi al-Sabi wa Riqab’ (Întrebări şi răspunsuri cu privire la luarea de prizonieri şi sclavi), a fost publicat de către Biblioteca Al-Himma a Statului Islamic, în luna Muharram a anului 1436 (adică mijlocul lui octombrie-noiembrie 2014).
Documentul spune că „relaţiile sexuale cu prizoniera sunt permise” şi asigură că „dacă aceasta este virgină, atunci se pot întreţine relaţii sexuale cu ea doar după ce este însuşit dreptul proprietate asupra acesteia. Dacă nu este virgină, uterul său trebuie purificat”. Purificarea se face, conform documentului, din cauza „lipsei de credinţă” (în Allah). De asemenea, este perfect acceptabil ca un jihadist căsătorit să deţină o sclavă şi să întreţină relaţii sexuale cu ea; în ceea ce priveşte religia unei sclave, aceasta poate fi creştină, evreiască sau politeistă.
Manualul, editat sub forma unui chestionar, oferă răspunsuri la întrebări precum: „Este admisă cumpărarea a două sclave surori?”. Răspunsul oferit este: „Este permis să ai în proprietate două surori, dar actul sexual trebuie efectuat separat cu fiecare”. Documentul rezolvă numeroase probleme: permite utilizarea metodei „coitus interruptus” pentru a preveni sarcina, pemite actul sexual „cu sau fără consimţământ”, consideră acceptabilă disciplinarea prin violenţă, atâta timp cât nu este aplicată cu plăcere sadică, iar loviturile nu provoacă leziuni serioase sau fracturi.
„Femei yazidi care au fost sechestrate au fost duse în Siria şi vândute drept <pradă de război> în pieţele din Raqqa. Considerate bunuri de consum, aceste femei şi fete sunt private de libertate şi transformate în sclave sexuale”, confirma în urmă cu două săptămâni un raport al Comisiei de anchetă a ONU asupra situaţiei din Siria, intitulat Rule of Terror: Living under ISIS in Syria. Raportul spune şi că unele femei sunt vândute în pieţele din Raqqa, iar altele sunt ţinute captive în zone urbane. Cele reţinute de ISIS sunt puse la dispoziţia combatanţilor care se întorc de pe front pentru a-i răsplăti.
„Unele fete sunt atât de traumatizate încât nu mai vorbesc.”
În luna septembrie, ziarul italian La Repubblica a publicat un interviu telefonic cu o prizonieră din Raqqa, care s-a prezentat sub pseudonimul Mayat. „Vă rog să nu îmi publicaţi numele adevărat pentru că îmi este foarte ruşine de lucrurile la care am fost supusă. Există o parte din mine care îşi doreşte să moară. Dar există şi o alta care încă speră că va mai fi salvată şi să pot să-mi îmbrăţişez părinţii încă odată”, spune tânăra care a declarat că atât ea, cât şi celelalte prizoniere erau violate de până la trei ori pe zi de către diferiţi bărbaţi, în camerele etajului superior al clădirii unde erau ţinute prizoniere. „Torţionarii noştri nu arată niciun pic de milă faţă de niciuna dintre noi, nici măcar faţă de femeile care au copii mici sau faţă de fetele mai tinere; unele dintre fetele din grupul nostru nu au nici măcar 13 ani. Unele dintre ele sunt atât de traumatizate încât nu mai vorbesc”, a declarat tânăra pentru ziarul italian.
Interviul a fost posibil deoarece sechestratorii i-au permis lui Mayat să îşi păstreze telefonul mobil, un detaliu mai puţin surprinzător decât ar putea părea. Raportul ONU spune că gruparea ISIS a făcut publice propiile intenţii în ceea ce priveşte aceste violuri. Recent, ISIS a declarat că întâmpină cu braţele deschise sclavia femeilor yazidi, întrucât unul dintre semnele Orei (al Apocalipsei) va fi în momentul în care „sclava va naşte pentru stăpânul ei”. Grupul transformă femeile şi fetele yazidi în sclave sexuale şi le obligă, astfel, să crească „noua generaţie de yazidi”, copiii combatanţilor ISIS.
Torţionarii sunt atât de sadici încât, conform declaraţiei lui Mayat, pentru a le face şi mai mult rău, le-au obligat pe fete să îşi sune părinţii şi să le povestească în detaliu lucrurile pe care erau obligate să le facă. Rezultatul acestor practici este însăşi teroarea care există printre oameni de fiecare dată când Statul Islamic se mai apropie cu un pas. Aceeaşi teroare care a făcut-o pe femeia yazidi Ghada Salim Haji să fugă din oraşul irakian Bashiqa înainte să fie ocupat de jihadişti. „Am auzit ce s-a întâmplat în Sinyar, că au luat toate femeile prizoniere, şi am fugit”, povesteşte femeia într-o sală a unei şcoli din Ebril, care adăposteşte sute de refugiaţi ca ea.
Este perfect conştientă de lucrurile teribile care i s-ar fi întâmplat dacă ar fi căzut în mâinile combatanţilor ISIS: „Ne-a fost frică să nu ne fure onoarea”, spune aceasta cu tristeţe şi frică în glas.