Nu există nici un dubiu. Cancerul este una una din cele mai devastatoare boli. Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, în 2012 au existat 14 milioane de noi cazuri și 8,2 milioane de decese au fost cauzate de acestă maladie. În plus, este principala cauza a mortalității la nivel global. De aceea, descoperirile noi din medicină sunt primite atât cu reticență dar și cu speranță, acestea ajutându-ne să înțelegem mai bine o boală despe care încă nu cunoaștem foarte multe.
Rămâne de deslușit un mare mister: tumorile care dispar spontan, cele cunoscute în literatura de specialitate (din punct de vedere științific) ca remisiuni spontane. Mult timp, s-a considerat că o boală cum e cancerul se manifestă într-o singură direcție, progresivă, în care doar se poate încetini evoluția bolii. Totuși, există tot mai multe păreri comune în lumea medicală, că în cazuri excepționale, tumorile pot dispărea aparent fără nici o intervenție externă. Problema este că, deși se caută o serie de explicații, încă nu există niciuna clară privind dispariției subită a tumorilor.
Între tipurile de cancer pot să dispară fără urmă sunt: cele de piele (melanon și carcinom), cancerul renal dar și unele forme de cancer ale sistemului limfatic
T.Everson și W.Cole au fost primii care au definit acest fenomen în studiul ”Spontaneous Regression of Cancer” apărut în 1968, fenomenul fiind definit ca dispariția parțială sau completă a unei tumori maligne în absența tratamentului sau în prezența unei terapii care nu influențează semnificativ tratarea cancerului.
Mulți ani, această ipoteză a reprezentat un subiect tabu, nu pentru că răsturna concepțiile obișnuite despre cancer, ci pentru că putea lăsa loc de interpretări complet eronate, cum ar fi refuzul de a urma un tratament considerând că boala ar putea dispărea de la sine. De asemenea, datorită faptului că majoritatea tipurilor de cancer sunt tratabile, este greu de aribuit o cauză sigură remisiunii. În același timp, este posibil ca să se fi produs erori în stabilirea diagnosticurilor. În multe cazuri , remisiunea a fost abordată din punct de vedere spiritual și științific ca o dovadă a capacităților supranaturale ale corpului.
Tot mai multe studii confirmă
În ultimele decenii s-au adunat investigații care contrasemnează această teorie. Este cazul unui articol publicat în The Journal of the American Medical Association care sugera că analizele și tratamentul cancerului de sân și a cancerului de prostată ar trebui regândite, având în vedere că multe tumori de mici dimensiuni nu ajung să se dezvolte sau pot chiar să dispară. Totuși, sunt alte tipuri de cancer care au tendința de a dispărea în mod spontan. Între acestea se regăsește cancerul de melanom (de piele), cancerul de tip carcinom, cancerul de rinichi și unele de tip limfatic. Totuși, acestea sunt cazuri excepționale a căror frecvență nu este mai mare de 1 la 100.000.
Unul din cazurile medicale cele mai amintite este cel publicat în 1990 sub numele de ”A case of spontaneous disappearance of pulmonary metastasis of renal cell carcinoma following nephrectomy”, în care o persoană de 76 de ani a fost martor al dispariției cancerului său pulmonar 11 zile după ce fost supus unei nefrectomii (extirparea unui rinichi).Alte cazuri expuse într-un reportaj despre această temă de către New York Times, arată că în cazurile de cancer testicular este normal ca, o data începută operația, chirurgii să realizeze că deabia se mai poate observa o urmă a tumorii.
Probabil cea mai exceptională dar și cea mai relevantă situație este în cazul neuroblastomului ( tumoră malignă embrionară a glandei medulo-suprarenale, a tiroidei, stomacului sau a măduvei spinări ) care în cele mai multe cazuri se transmite printr-o mutație genetică de la părinți la copii) , arată un reportaj publicat în The Conversation. Este vorba de o boală rară , care în unele cazuri de tipul 1 ( afectează copii sub vârsta de 18 luni) poate dispărea fără tratament. De cealaltă parte, cei care depășesc acea vârstă au nevoie de intervenții mai agresive și au șanse mai reduse de supraviețuire (între 40%-50%).
Neuroblastomii de tip 1 ne pot spune multe despre modul în care boala poate fi învinsă. În general tumorile respective au un receptor celular cunoscut sub numele de TrkA( receptorul TK tansmembrabar) care poate fi cel care face ca celulele sa se distrugă singure. De asemenea este posbil ca nivelurile scăzute ale enzimei telomeraza să fie ceea ce duce la distrugerea celulară. Sigur este că, în unele cazuri, în organism au loc activități endogene care ajută la dispariția ei.
Ce ascund celulele
Există o mulțime de ipoteze care încearcă să explice de ce aceste schimbări au loc în organism, dar până acum niciuna nu a reușit să ofere o concluzie satisfăcătoare. Este posibil de asemenea ca fiecare din aceste cazuri să aibă o cauză diferită, datorită varietății, originii sau a modului de dezvoltare a fiecărui tip de cancer în parte. Prima explicație a fost oferită de Everson și Cole în studiul lor. “În unele cazuri, cunoștiințele actuale ne permit să deducem că probabil influența hormonală a fost importantă. În alte cazuri, datele sugerează în mod clar că sistemul imunitar a jucat un rol esențial.”
Neuroblastomii de tip 1 ne pot spune multe despre cum să învingem boala
Există două versiuni care s-au vehiculat cel mai mult în ultimii ani. După cum asigura în New York Times, doctorul Barnett Kramer, director asociat al Institutului Național de Sănătate American, este posibil ca în cazurile de remisiuni spontane, organismul să fi fost cel care a contribuit la dispariția tumorii. Este cee ce se întâmplă în cazul unor melanoame, în care corpul provoacă un răspuns imunitar prin care tumoarea se încarcă cu un număr exagerat de celule protectoare.
Există alți posibili indicatori care ne pot explica de ce procesul este reversibil în unele cazuri. În unele din ele, cum sunt cele expuse în articolul ”Fever therapy revisited”, febra cauzată de o infecție poate fi cea care a cauzat remisiunea. De asemenea este posibil ca inversiunea procesului să fie cauzată de schimbarile epigenetice, adică a moștenirii peste generații a factorilor ambientali precum alimentația sau stilul de viață. În oricare din cazuri , încă mai este mult de învățat din aceste cazuri excepționale, atât despre modul în care funcționează fiecare tip de cancer precum și care sunt mecanismele care duc la creșterea disproporționată a tumorii.