Freddie Mercury și Brian May, Live Aid, Stadionul Wembley, 13 iulie 1985.

Încă nu se întunecase în Londra; Bryan May, Freddie Mercury și Roger Taylor au ajuns repede în backstage știind că au doar 15 minute la dispoziție. Freddie, îmbrăcat cu o pereche de blugi Wrangler decolorați și înalți și cu o cămașă albă, avea 38 de ani atunci.
În momentul în care urcă pe scenă, Freddie începe să își miște brațele pentru a-i anima pe cei 74.000 de spectatori de pe stadionul Wembley. Se așează la pian și începe să cânte Bohemian Rhapsody. Publicul explodează. În momentul în care începe să cânte, vena de pe gât îi pulsează atât de tare încât pare să fi cântat de o oră deja, dar concertul de abia începe. În acest moment începe să se contureze unul dintre cele mai decisive momente ale istoriei rock.
Probabil că niciun alt concert, film sau serial televizat nu a putut explica mai bine ce a înseamnat Live Aid, evenimentul muzical de pe 13 iulie 1985, pentru combaterea foametei în Etiopia. În „sclipicioșii” ani ’80 au avut loc două macro-concerte simultane – în Londra și în Philadelphia, transmise în 72 de țări și cu o audiență în direct de 1.500 de milioane de spectatori (conform The New York Times; 1.900 de milioane conform CNN). Această super regie a născut ceea ce mulți o numesc cea mai bună interpretare din lume – și îi aparține lui Queen.

Veterani ai anilor ’70
La jumătatea anilor ’80, formația Queen era deja printre supraviețuitorele deceniului trecut. Și era într-o formă de milioane: în 1984 a lansat The works, album care conținea piese ce aveau să devină clasice – Radio Ga Ga, I want to break free sau Hammer to fall. Cei 74.000 de spectatori (printre care și Lady Diana și prințul Charles) aveau mari așteptări de la acest concert – reunirea trupei The Who sau mult așteptata apariție a lui Paul McCartney, însă nu s-au așteptat nicio secundă că vor fi martori ai celei mai bune intrerpretări din partea lui Freddie și a trupei sale.

Noaptea lui Freddie
Freddie Mercury a strălucit. A adoptat un aer relaxat și simpatic, interacționând cu camerele și aruncând zâmbete publicului. Înarmat cu atitudinea sa puternică și energică și cu faimosul său microfon-baston, părea a fi pretudindeni – așezat la pian, în toate colțurile scenei, animând publicul. Și toate astea cu o naturalețe uimitoare, ca și cum ar fi cântat în fața a milioane de oameni în fiecare zi.


Mercury a câștigat publicul fără mari eforturi (timpul era destul de limitat); mai mult decât atât, i-a antrenat pe cei prezenți într-un joc de melodii a capella aproape suprarealist. „Această melodie este dedicată oamenilor minunați care sunt aici în această noapte. Numai vouă. Vouă tuturor. Vă mulțumim că ați venit și că ne-ați oferit această minunantă ocazie”, a spus Freddie înainte de Crazy little thing called love.
Până și vestimentația sa din seara aceea a rămas consacrată drept imagine reprezentativă a look-ului de rock star. „Cel mai mult mi-a plăcut că publicul s-a simțit parte integrantă a show-lui. Momentele în care cântau împreună cu mine erau absolut incredibile”, a spus Freddie Mercury într-un documentar ulterior concertului. „Era scena perfectă pentru Freddie: lumea întreagă”, a declarat organizatorul concertului, Bob Gedolf, în cartea Freddie Mercury: the definitive biography.

Douăzeci de minute de delir
Însă nu numai prezența copleșitoare a lui Mercury a transformat interpretarea sa într-una demnă de memorat. Cele 20 de minute în care Queen a cântat pe scenă au reprezentat îmbinarea perfectă a elementelor cheie ale unui concert rock: balade, melodii antrenante, imnuri. În doar 20 de minute, Queen a atins 6 teme în 6 melodii: a început cu Bohemian Rhapsody pe care a legat-o cu Radio Ga Ga și Hammer to fall. Apoi, într-o tentă rock and roll, Freddie a luat o chitară și a interpretat Crazy little thing called love. Imediat după aceea au urmat cele două imnuri – We will rock you și We are the champions. Și da, efectiv au fost campioni.

Conform asistentului personal al lui Freddie, Peter Phoebe Freestone, multe dintre trupele prezente nu au repetat înainte de show, însă membrii trupei Queen s-au pregătit intensiv timp de o săptămână în teatrul Shaw din Londra. „Nimeni nu a repetat înainte, nimeni în afară de Queen”, spune Pete Smith, coordonator al concertului, în biografia cântărețului.

Enciclopedie vie de stele ale muzicii rock
În mod evident, dacă concertul nu era de un asemenea calibru nu ar fi avut un ecou atât de pronunțat. În trecut mai fuseseră organizate festivaluri și concerte caritabile (referințele la Woodstock nu au contenit să apară), însă niciunul de un asemenea calibru.
Live Aid reprezenta o enciclopedie vie a rockului – începând cu legende care au debutat în anii ’60 (Paul McCartney, Mick Jagger, Led Zeppelin, Bob Dylan, Joan Baez, The Beach Boys, The Who, Neil Young) și până la mai noii veniți ai anilor ’80 – Madonna sau U2. În mod natural, cu o asemenea cantitate de idoli pe metru pătrat, Live Aid s-a dovedit a fi un concert pe măsura așteptărilor și a născut câteva anecdote care s-au transformat în legende.

Se spune că Freddie Mercury, care era acolo cu prietenul său, Jim Hutton, l-a abordat pe Bono într-un colț din backstage și l-a întrebat pe un ton serios: „Se pronunță Bóno sau Bonó?”. Altă povestire spune că unii dintre muzicieni au ajuns la concert cu elicopterul care a aterizat pe un teren de cricket pe care avea loc o nuntă. Singurul mod al lui David Bowie de a-l împăca pe furiosul socru mic a fost o fotografie cu mirii și toți invitații la nuntă.
Pe o parte a scenei, vizibil doar pentru muzicieni, exista un semafor care controla durata performance-ului fiecărui artist. Când treceau de 18 minute, semaforul se făcea galben pentru a-i atenționa că nu mai au mult.

Moștenirea
Live Aid, conform informațiilor BBC, a strâns o sumă de 30 de milioane de lire sterline (42 de milioane de euro) și a schimbat fața muzicii rock. Concertele caritabile s-au ținut lanț de atunci, printre care și cel care a sărbătorit căderea zidului Berlinului din 1990, sau concertul tribut al lui Freddie Mercury din 1992 care a avut ca scop strângerea de fonduri pentru SIDA.
De la creatorii Live Aid a apărut în 2005 Live 8 care a avut drept obiectiv tragerea unui semnal de alarmă a liderilor G8 asupra foametei din țările în curs de dezvoltare. Queen, din nou lider, a înregistrat alte 3 albume de succes (A kind of Magic în 1986, The miracle în 1989 și Innuendo în 1991) în ciuda faptului că în 1987 Fredddie Mercury a fost diagnosticat cu SIDA. Deși a negat că ar suferi de această boală, încet, încet a dispărut din lumina reflectoarelor. Pe 22 noiembrie 1991 a lansat un comunicat în care a recunoscut că suferă de SIDA. Două zile mai târziu a murit.

Sursă: www.elpais.com

Leave a comment

Lasă un răspunsAnulează răspunsul