Cele 5 legi ale atracţiei după care ne alegem PERECHEA

596

Pe parcursul vieţii cunoaştem mii de persoane, însă foarte puţine dintre ele ne atrag atenţia cu adevărat, şi doar câteva ajung să reprezinte perechea potrivită. De ce îi considerăm pe unii candidaţii perfecţi? Ce ne atrage, de fapt, la o persoană?
Aceste întrebări i-au preocupat atât pe filozofii întregii istorii de până astăzi, cât şi pe pshihologi. Şi, deşi pare un subiect mai vechi decât omenirea însăşi, în fiecare an sunt publicate noi studii în ceea ce priveşte acest aspect al vieţii personale.
Studiile cu privire la modul în care ne alegem perechea se bazează, mai mult sau mai puţin, pe aceleaşi două teorii principale:
Teoria evoluţionistă presupune că modul în care ne alegem jumătatea se bazează pe criterii pur biologice: ne căutâm un partener cu care să avem cele mai mari posibilităţi de reproducere şi supravieţuire. Datorită acestui lucru, bărbaţii preferă femeile mai fertile (adică mai tinere) şi cu gene mai bune (adică mai frumoase), iar femeile preferă bărbaţii care garantează stabilitatea unei familii (mai implicaţi şi cu o situaţie financiară mai bună).
Teoria socială susţine faptul că alegerea perechii se face în funcţie de procesele sociale, nu de cele biologice. Conform teoriei sociale, legile atracţiei sunt ghidate de rolurile pe care bărbaţii şi femeile le îndeplinesc în societate. Prin urmare, căutăm persoana pe care mediul nostru social speră să o întâlnească. Conform psihologului Alice Eagly, una dintre susţinătoarele principale ale acestei teorii, femeile se simt atrase de bărbaţii cu mai mulţi bani şi mai multă putere deoarece societatea le-a limitat posibilitatea de a avea aceste lucruri prin forţele proprii, şi nu din cauză că biologia le împinge spre această alegere, aşa cum susţin evoluţioniştii.

Legile atracţiei unanim acceptate
Deşi printre psihologi există susţinători convinşi ai ambelor teorii, majoritatea cercetătorilor acceptă faptul că, în ceea ce priveşte alegerea perechii potrivite, comportamentul nostru este influenţat atât de aspecte biologie, cât şi de aspecte sociale şi astfel, cele două teorii nu se exclud reciproc ci, mai degrabă, se completează una pe cealaltă.
Doctorul Noam Shpancer, profesor în cadrul Universităţii Otterbein, explică în publicaţia Psychology Today că există o serie de legi ale atracţiei care au fost studiate profund şi care sunt acceptate de majoritatea psihologilor.

1. Legea familiarităţii
Pentru a crea o legătură cu o persoană trebuie să existe contact permanent cu aceasta. Dacă nu ne vedem frecvent cu o persoană este imposibil să ne ataşăm de ea şi, cu atât mai puţin să ne îndrăgostim şi să formăm un cuplu. Cu cât petreci mai mult timp cu o persoană, cu atât dezvolţi mai multe posibilităţi de compatibilitate cu aceasta şi începi să realizezi că ai lucruri în comun.

2. Legea atracţiei fizice
Oricât de mult timp am petrece cu o persoană, dacă nu există atracţie fizică, relaţia va fi sortită pierii. Partea fizică influenţează foarte mult alegerea unei perechi. Realitatea pe care nimeni nu vrea neapărat să o recunoască este că, de cele mai multe ori, alegerea unei perechi se face în funcţie de compatibilitatea fizică cu celălalt. Astfel, Shpancer explică faptul că atracţia fizică este guvernată de legile pieţei: „Cea mai bună marfă este cea mai scumpă, iar cumpărătorii care nu îşi permit să ofere preţul cerut trebuie să opteze pentru o variantă pe care şi-o permit. Până la urmă, cei bogaţi merg cu Mercedes-ul, cei din clasa de mijloc merg cu Toyota, iar cei din clasa inferioară merg cu autobuzul. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu atracţia fizică – oamenii arătoşi îşi aleg ca pereche alţi oameni arătoşi, cei mediocri aleg mediocri etc”.

3. Legea personalităţii
Studiile au identificat două trăsături ale personalităţii care fac o persoană atractivă în mod special: competenţa, adică nivelul de inteligenţă şi abilităţile sociale ale unei persoane; şi „căldura”, mai exact spus capacitatea de a fi drăgăstos şi implicat emoţional. Dacă eşti înţelegător şi afectuos o să-ţi găseşti perechea mult mai uşor.

4. Legea proximităţii
Aşa cum ştie orice persoană care a avut o relaţie la distanţă, „ochii care nu se văd se uită”. O relaţie la distanţă este, într-adevăr, sortită pierii deoarece contactul direct cu perechea ta trebuie să fie constant. Astfel, cel mai bine este să îţi alegi o persoană pe care să o ai aproape, pe care să o poţi vedea zilnic dacă îţi doreşti acest lucru.

5. Legea similitudinii
Studiile spun clar că eşti atras de persoanele care îţi sunt asemănătoare. Bineînţeles că perechea ta nu trebuie să fie exact la fel ca tine, însă trebuie să aveţi lucruri în comun – valori, aşteptări şi păreri similare. Dacă avem de ales dintre o multitudine de persoane, întotdeauna le vom prefera pe cele cu care avem lucruri în comun decât pe cele cu care „nu avem nici în clin nici în mânecă”, aşa cum spune expresia.

Cât de importante sunt aceste legi?
Conform pshihologilor, aceste 5 legi funcţionează în egală măsură şi în cazul femeilor şi în cazul bărbaţilor şi sunt foarte importante pentru alegerea perechii potrivite. Totuşi, cum luăm decizia finală? De ce unele relaţii durează luni, altele ani şi altele tot restul vieţii?
Conform lui Shpancer, „aceste legi deservesc alegerii candidaţilor, dar nu se aplică în cadrul selecţiei finale”. După părerea sa, „biologia şi mediul ne ghidează către ‘piaţa’ adecvată, dar nu determină ‘produsul’ pe care îl vom cumpăra. Acest lucru îl decidem singuri. În selecţia finală intervine procesul subiectiv care este internalizat, este complicat şi capricios, şi nu respectă neapărat lucrurile dictate de motiv, evoluţie, presiune culturală, nici măcar de planurile şi intenţiile noastre”.

loading...

Citește și Mai multe de acelasi autor

Cmentariile sunt închise