Dependența -un coșmar ce poate fi prevenit

Auzim tot mai des în zilele noastre de dependență. X sau Y este dependent de alcool, jocuri de noroc, droguri, tutun, etc. Puțini ne gândim însă la faptul că, viața dependentului, indiferent de ce, a devenit un coșmar.
Există multe substanțe și comportamente care pot să dea dependență. Cele mai des întâlnite sunt cofeina, tutunul, alcoolul, drogurile, unele medicamente, jocurile de noroc sau pornografia. Dar cum putem ști dacă consumul lor s-a transformat în dependență?

Există două condiții majore ale dependenței

1. Persoana întâmpină dificultăți în a controla cât de mult sau cât de des consumă acea substanță sau practică acel comportament. De exemplu, un pahar de alcool duce inevitabil la consumul mai multor pahare de băutură, sau dacă la început cineva consuma o țigară de marihuana în week-end, acum fumează zilnic, sau chiar de mai multe ori pe zi.
2. Persoana respectivă continuă să consume acea substanță sau să practice acel comportament chiar dacă aceasta are consecințe negative asupra vieții sale. De exemplu, ea poate continua să bea alcool, chiar dacă acest lucru duce la probleme mari de sănătate sau conflicte repetate cu familia.
Potrivit preventis.ro, cele două condiții expuse mai sus definesc toate tipurile de dependențe, fie că este vorba despre alcool, droguri ilegale sau jocuri de noroc. Desigur că tipul și gravitatea consecințelor negative sunt diferite de la caz la caz. Dependența se poate dezvolta în ciuda unor intenții foarte bune sau a unui caracter puternic.
Pe parcursul a diferite perioade istorice, au fost formulate foarte multe modele explicative ale dependenței. Fiecare dintre acestea s-a focalizat mai mult asupra anumitor aspecte ale dependenței cum ar fi cele de natură medicală (boală a creierului), morală (păcat, deficit de caracter), psihologică (deficiențe de personalitate), socială (comportament, educație), etc.
Un model mai recent, conceptualizat în anul 2008 de către Bruce Alexander, vorbește despre dependență ca o dislocare existențială. În viziunea lui Bruce Alexander, dependența este un fenomen care vizează întrega persoană (nu doar aspecte care țin de sănătate, voință sau moralitate). Dependența este un răspuns adaptival persoanei la percepția, mai mult sau mai puțin conștientă a propriei stări de dislocare.
Dislocarea nu se petrece doar la nivelul psiho-social al persoanei, ci și la un nivel mai adânc, existențial.Aceasta se referă la faptul că persoana în cauză, dependentă, suferă de un deficit la nivelul semnificației și ideologiei vieții (pentru ce mai trăiesc?, ce dă semnificație vieții mele?) și de un deficit în a face față aspectelor de bază ale vieții (cum să mai trăiesc?).

Stadiile consumului care dă dependență

 Primul stadiu este de regulă unul experimental, în care persoana „încearcă” pentru prima dată substanța, fără vreo intenție de continuare a consumului acelei substanțe. Datorită însă plăcerii resimțite la prima utilizare sau încurajată de faptul că nu se întrevăd consecințe negative, persoana respectivă poate trece la un stadiu de consum recreațional sau ocazional. În acest stadiu, consumul se produce la anumite ocazii, cum ar fi unele întâlniri cu prietenii. De aici se ajunge foarte ușor la un consum regulat, în care „ocaziile” de consum devin deja obișnuință, de exemplu în fiecare week-end. Ultimul stadiu, și cel mai grav este cel în care consumul devine o preocupare zilnică, iar viața consumatorului începe să se structureze în jurul procurării substanței sau a practicării obiceiului adictiv. În anumite circumstanțe, unele persoane reușesc să se oprească la un consum experimental sau ocazional și să nu avanseze spre un consum regulat, implicit spre dependență. Dar, deși mulți dintre cei care încep să consume substanțe adictive își propun să nu ajungă la dependență, mulți nu reușesc acest lucru.

Dependența se agravează odată cu trecerea timpului

 Un lucru este clar. Nimeni nu își propune să devină dependent! Dependența însă se instalează progresiv, de multe ori fără să ne dăm seama. Dacă la început efectele negative ale consumului sau practicării comportamentului adictiv apar foarte rar, acestea vor deveni vizibile, chiar foarte vizibile pe măsura instalării dependenței. Dependența nu va trece de la sine. Vindecarea presupune în primul rând renunțarea la substanța sau comportamentul asupra căruia persoana nu are control. Renunțarea nu este deloc ușoară.
Dar dacă persoana în cauză a suferit consecințe negative și nu vrea ca ele să continue să îi afecteze viața, nu există un moment mai potrivit pentru începerea recuperării, decât ACUM.