La peste 100 de kilometri de Alba Iulia găsim o altă minune a Munților Apuseni. Vorbim astăzi de Ghețarul de la Scărișoara, Monument al Naturii declarat încă din anul 1933.
La Ghețar se ajunge relativ ușor din Drumul Național 75 din localitatea Gârda. De aici există indicatoare care vă vor duce ușor până la peșteră. Drumul din Gârda până la Ghețarul de la Scărișoara trece printr-un adevărat ținut de basm.

Pe drum, de neratat Poarta lui Ionele

 Drumul, relativ recent asfaltat, străbate Cheile Ordâncușii, cu un peisaj greu de uitat după ce ai trecut pe aici. La un moment dat, pe partea stângă a drumului veți întâlni Peștera Poarta lui Ionele, un alt monument carstic al Apusenilor. Poarta lui Ionele este o peșteră amenajată pentru turism, fiind iluminată și dotată cu scări si podețe de metal , astfel încât oricine poate cu ușurință să o viziteze. Peștera se află la o altitudine de 810 metri și are o lungime de 131 metri. Intrarea în peșteră se face printr-un impresionant portal de peste 10 metri înălțime.Peștera nu este în nici un caz de ratat în drumul spre Scărișoara.

Mai departe, spre ghețar

 Și dacă am vizitat peștera Poarta lui Ionele, este cazul să ne reluăm drumul spre Ghețar. Drumul șerpuiește de-a lungul malurilor Ordâncușii, iar peisajul de-a stânga și de-a dreapta este de-a dreptul fascinant.
După multe șerpuiri ale drumului, ajungem în sfârșit la intrarea în Peștera Ghețarului de la Scărișoara. Drumul, de peste 30 de kilometri de la Gârda de Sus și până sus la ghețar nu îți dă impresia de oboseală datorită peisajelor mirifice pe care le vezi la tot pasul. Ajuns aproape de vârful muntelui și de intrarea în Ghețar la picioare ți se dezvăluie întreaga Țară a Moților în toată splendoarea ei.

Unul dintre cei mai mari ghețari din Europa

Peștera Ghețarul de la Scărișoara adăpostește al doilea cel mai mare ghețar subteran din sud-estul Europei. Ghețarul de la Scărișoara este una din cele mai importante peșteri din România. În unele cazuri gheața se formează în peșteri din cauza tasării zăpezii pe fundul avenelor. Gheața se păstrează de-a lungul verilor, datorită altitudinii ridicate la care se găsesc respectivele cavități.
Peșterile din Muntii Apuseni care adăpostesc ghețari subterani nu intră însă în această categorie. Prezența gheții nu se datorează condițiilor climaterice reci, ci unui regim de ventilație special care determină un topoclimat subteran de factură glaciară. Dintre marile cavități ale Europei cuprinse în această categorie de peșteri cu ghețari subterani, merită menționate Peștera Eisriesenwelt din Alpii Austrieci (formațiuni de gheață care ocupă o suprafață de 30.000 mp) și peștera Dobsina din Slovacia (volumul gheții este de aproximativ 145.000 mc).
Descoperirea Ghețarului de la Scărișoara nu a putut fi datată. Locuitorii acestor locuri probabil cunoșteau ghețarul de foarte mult timp.
Prima atestare scrisă a existenței ghețarului o găsim într-un document prin care împărăteasa Maria Tereza autoriza ocolul silvic din comuna Scărișoara să taie lemne pentru repararea scărilor de acces la ghețar.
Ca și mențiune turistică apare pentru prima dată în anul 1847, într-o carte a A. Szirtfi. Binecunoscutul explorator al Apusenilor, Adolf Schidl, descrie peștera foarte amănunțit într-o carte din anul 1863. A topografiat peștera realizând o hartă și două profile schematice.
Primele cercetări științifice au fost făcute de reputatul Emil Racoviță, întemeietorul științei biospeologiei și fondatorul Institutului de Speologie de la Cluj (primul institut de speologie din lume). Între anii 1921 și 1923 acesta a vizitat peștera Ghețarul de la Scărișoara de cinci ori. Constatările și ipotezele lui au fost publicate într-o lucrare în anul 1927.
Prin conștientizarea autorităților că peștera Scărișoara prezintă un interes științific deosebit, a obținut punerea sub protecție a ghețarului în anul 1933.
Această cavitate este primul obiectiv speologic din România – monument al naturii. Următoarele etape a studierii peșterii s-au desfășurat între anii 1963-1968 și 1982-1992.
Odată ce coborâm cele peste 100 de trepte care ne despart de suprafață de peșteră, simțim că se face din ce în ce mai frig. Dacă sus, acolo unde am lăsat mașina erau aproximativ 30 de grade, jos temperatura este undeva în jurul valorii de 0 grade.
Și iată-ne intrați în peșteră. Odată ajunși la baza de jos a scărilor în fața noastră se deschide un portal de peșteră cu o înălțime de 24m și o lățime de 17m. Dincolo de portal se întinde planșeul de gheață al Sălii Mari. Acesta constitue de fapt partea superioară a ghețarului, cu o suprafață de 3000mp. Amenajarea turistică continuă pe două cursive de-a lungul Sălii Mari formând o buclă. La extremitatea traseului turistic se găsește cea mai spectaculoasă zonă a ghețarului și a amenajării – Biserica. Veți vedea aici stalagmite și stalactite de gheață care își schimbă dimensiunea în funcție de anotimp.
Iar cei care poate vor fi dezamăgiți de faptul că Ghețarul de la Scărișoara poate fi vizitat pe o suprafață relativ mică în comparație cu întinderea sa, ei trebuie să înțeleagă faptul că acest lucru a trebuit să fie impus din necesități de conservare a gheții. Peștera poate fi studiată în profunzimea ei doar de către cercetătorii din domeniu, care, cu siguranță vor pune la dispoziția publicului larg toate amănuntele.
Oricum, faptul că în plină vară poți vedea sub picioarele tale zăpadă și gheață merită efortul de a vizita acest minunat monument natural, unic în felul său nu doar în România ci și în lume.
Vom continua călătoria noastră prin Apuseni cu Peștera Urșilor, un alt monument carstic unic în lume, dar și cu alte minunății din acești munți binecuvântați parcă de Dumnezeu.

Leave a comment