David Sharp

La fel ca Francys și Sergei, David Sharp a escaladat Everestul fără echipă și fără rezervă suplimentară de oxigen. Se crede că a ajuns în vârf pe data de 14 mai 2006, însă la întoarcere, obosit și confuz, s-a oprit să se odihnească.

Aproximativ 40 de montagnarzi au spus că au trecut pe lângă Sharp în timp ce urcau pe data de 15 mai. Mark Inglis și echipa sa s-au oprit și și-au dat seama că Sharp nu era tocmai bine. Însă nu i-a acordat nimeni ajutorul până când au trecut din nou pe lângă el la întoarcere, 9 ore mai târziu.

Trupul neînsuflețit al lui David Sharp, în poziția în care s-a așezat.

În acest punct, pentru Sharp era deja prea târziu; a murit înghețat în poziția în care s-a așezat, cu mâinile în jurul genunchilor.

Inglis și ceilalți montagnarzi își mențin povestea conform căreia pentru Sharp era deja prea târziu de când l-au găsit prima oară, însă controversele nu contenesc să apară. Sir Edmund Hillary, montagnard și explorator, l-a criticat pe Inglis declarând pentru un ziar din Noua Zeelandă: „Dacă găsești pe cineva care are nevoie de ajutor și încă ești puternic și ai energie, atunci ai o datorie – trebuie să aduci persoana respectivă la tabără în siguranță, cucerirea vârfului devine secundară”. Acesta a adăugat că i se pare că această obsesie de a cuceri Everestul a devenit înfricoșătoare de-a dreptul: oamenii nu vor decât să ajungă în vârf și nu mai au umanitatea și datoria morală să îi ajute pe cei care au nevoie.

Leave a comment

Lasă un răspunsAnulează răspunsul